Timisoara 

Atestata documentar din secolul al XIII-lea (in anul 1342 este mentionata chiar cu titlul "civitas"-oras), Timisoara isi are originile, se pare, in vremuri care depasesc limita insemnarilor, materiale arheologice indicand existenta unei asezari romane, poate chiar oras, pe vatra de azi a Timisoarei.

Numele Timisoarei provine de la Castri de Thymes (fortificatie construita la inceputul secolului XI pentru supravegherea vadurilor si drumurilor), care a pastrat vechea denumire daco-romana a raului Timis din vorbirea populatiei autohtone.

Cel mai vestic dintre marile centre urbane ale Romaniei, cu o populatie de peste 400 000 de locuitori, Timisoara este situata intr-o zona de larga circulatie si penetratie europeana. Bucurestiul se afla la 533 km, pe cale ferata, iar Belgrad si Budapesta la cateva ore de mers cu masina sau cu trenul. De altfel, se poate spune ca existenta aeroportului international face ca distantele dintre Timisoara si alte orase ale lumii sa devina mai scurte, Timisoara avand astfel o ampla deschidere internationala. De asemenea, Timisoara are un specific aparte printre celelalte orase ale Romaniei, aici traind in armonie diverse nationalitati, astfel ca in Timisoara, pe langa limba romana, se vorbesc curent limbile maghiara, germana si sarbo-croata.

Avand o pozitie strategica, fiind mai ales implicata in actiunile de stavilire a inaintarii otomane spre centrul Europei, istoria Timisoarei este parte integranta a istoriei europene. Fiecare epoca, mai mult sau mai putin zbuciumata, si-a lasat pecetea asupra orasului, insumarea lor realizand, in ciuda heterogenitatii inerente, o unitate si un echilibru aparte care confera unicitate Timisoarei.

Orasul a fost inaltat in mijlocul unei campii acoperite, in buna parte, pana in secolul XVIII, de mlastinile lasate de inundatiile raurilor Timis si Bega, fiecare cartier nou insemnand un teritoriu smuls mlastinilor. Si din acest punct de vedere, multimea edificiilor de proportii care infrumuseteaza strazile orasului iti impune respect pentru arhitectii timpurilor respective care, pe langa aspectul estetic al cladirilor, au trebui sa gaseasca si solutii tehnice impuse de natura terenului.

Zona centrala si cea mai veche a orasului poarta denumirea sugestiva de Cetate, fiind nucleul de la care a pornit dezvoltarea orasului. Cetatea a suferit modificari importante in special in timpul dominatiei habsburgice, refacerea sa aproape completa dezfinitivandu-se in jurul anului 1765, cand era considerata printre cele patru cetati principale ale monarhiei habsburgice.Cele mai vechi monumente arhitectonice timisorene, cu exceptia Castelului, dateaza din acel veac al XVIII-lea.

Castelul (azi Muzeul Banatului) a fost construit in prima sa forma intre 1307-1315, pe locul acestuia construindu-se, de catre Iancu de Hunedoara, un nou castel (1443-1447) care va fi reconstruit aproape de forma sa actuala in anul 1856.

Piete si strazi cu cladiri frumos aliniate, stajuite de biserici, monumente si palate administrative fac podoaba arhitectonica a Cetatii:

-Piata Unirii cu Catedrala episcopala romano-catolica (Domul) fondata in anul 1736, opera a arhitectului vienez Fischer Von Erlach-fiul, combinand modelul clasic cu decoratia baroca, Biserica catedrala ortodoxa sarba, zidita intre 1744-1748, avand o frumoasa sculptura baroca, Palatul Baroc (Casa Presedintelui), cladire existenta inca din 1733, renovata si completata secolul urmator, Monumentul Sfanta Treime, sculptat la Viena in 1739-1740, remarcabila lucrare baroca situata in centrul pietei, reprezentand un grup de fiinte suferind de pe urma ciumei care, din nefericire, a bantuit Timisoara in mai multe randuri.

-Piata Libertatii, detinand rolul de centru militar al orasului, dominata de Casa Comandantului Militar (1744-1752) cu fatada decorata stil rococo, Primaria Veche construita intre 1731-1734 pe locul unei bai turcesti, Cancelaria de Razboi (1730) si avand in centru Monumentul Sfanta Maria (1756) sculptat la Viena de Blim si Wasserburger.

-alte edificii monumentale datand din aceeasi perioada, impodobesc arhitectura din Cetate in apropierea celor doua piete: Palatul Episcopal, Palatul Deshan, Palatul Mercy, Bastionul Theresia, Biserica Greco-Catolica din cartierul Fabric etc.

Cladirile monumentale din secolul XIX sunt mai numeroase si dau o nota aparte arhitecturii orasului: Palatul Dicasterial (1855-1860), cea mai mare cladire a Timisoarei, fatadele fiind decorate in stilul Renasterii Florentine, Scoala Reala Superioara (azi Liceul Lenau), Sinagoga Noua (1863-1865) din apropierea Pietei Unirii, care aduce o coloratura aparte prin arhitectura sa in stil maur, Sinagoga Noua din Fabric (1899) tot in stil maur, Biserica Romano-Catolica din Fabric (1896) construita in stil romanic etc. Intre monumentele istorice din secolul trecut mentionam: Monumentul Victoriei (azi in Cimitirul din Calea Lipovei), ridicat pentru a comemora succesul trupelor austriace in revolutia din 1848/1849, Monumentul Fecioara Maria din Piata Maria, ridicat pe locul unde, dupa traditie, a fost executat Gheorghe Doja, conducator al rascoalei taranesti din 1514 impotriva feudalilor (potrivit legendei, cand Doja era supus chinurilor, calugarii iezuiti, care intonau imnuri religioase, au vazut in vazduh chipul Fecioarei Maria) datand, in forma actuala, din 1906 si alcatuit din statuia Fecioarei Maria din marmura de Carara asezata intr-o capela de granit construita in stil romanic.

Una din cele mai frumoase realizari ale Romaniei interbelice este Piata Victoriei, dominata de Teatrul National (1923-1928) construit in stil neobizantin si Catedrala Ortodoxa (1936-1946) realizata in traditionala arhitectura romaneasca (stil moldovenesc). Laturile pietii sunt alcatuite din cladiri monumentale (Palatul Lloyd, Palatul Lofler, Palatul Dauerbac, Palatul Merbl), iar in centrul ei strajuieste statuia "Lupoaica", darul Romei din anul 1926, ca simbol al latinitatii poporului roman.

De-a lungul vremii, Timisoara s-a dovedit a fi un oras modern, aflandu-se, inca din secolul trecut, in avangarda prefacerilor innoitoare pe plan european privind cresterea gradului de confort urban (reteaua telefonica s-a instalat in anul1881, peste trei ani construindu-se Uzina electrica). Timisoara a fost primul oras din Europa in care, la 12 noiembrie 1884, se foloseste curentul electric pentru iluminarea strazilor. In anul 1895 incepe asfaltarea strazilor principale, iar la 27 iulie 1899 este data in exploatare prima linie de tramvai electrica. Se reconstruiesc, cu structuri metalice, vechile poduri de lemn si se inaugureaza primul cinematograf timisorean (1908). In cartierul Iosefin este construita una din cele mai frumoase gari ale acelor timpuri.

Fara nici o indoiala, un farmec aparte este dat de parcurile si spatiile verzi ce se intind de-a lungul canalului Bega si in toate zonele orasului, cu indreptatire Timisoara meritandu-si numele de "oras al parcurilor si al trandafirilor": Parcul Poporului (1868), Parcul Central (a doua jumatate a secolului trecut), dominat de Monumentul Ostasului Roman, Parcul Doina, Parcul Plevna (dupa 1900), iar mai tarziu Rosarium (Parcul Rozelor), Parcul Alpinet, Parcul Copiilor etc.

De asemenea, Timisoara este unul din principalele centre de cultura si de invatamint ale Romaniei. In anul 1941 existau in Timisoara 52 edificii scolare, oferind posibilitati de instruire fara nici o discriminare etnica sau religioasa, procesul de invatamant desfasurandu-se in limbile romana, maghiara, germana, sarba etc. Presa se bucura de o reala libertate de expresie si aparitie, in perioda interbelica existand 125 gazete in limba romana si 104 in limba maghiara.Miscarea teatrala inregistreaza un remarcabil avant prin intemeierea (1934) Teatrului de Vest. Intemeierea Scolii Politehnice (1920) pune temelia invatamantului universitar timisorean. Ulterior se infiinteaza Institutul Agronomic (1945), Institutul de Medicina (1945), Universitatea (1962).

De-a lungul existentei sale, Timisoara a reusit realizari de netagaduit, umbrite insa de perioada regimului comunist, perioada de lipsuri materiale, lipsa de libertate, oprimare morala si spirituala. In 16-22 Decembrie 1989, Timisoara inscrie o fila de aur in marea carte a istoriei poporului roman, fiind orasul in care a inceput miscarea care a dus la caderea regimului comunist, dovedind inca o data spiritualitate europeana, convergenta spre valorile perene ale democratiei.

Timisoara sfarsitului de mileniu? Oras cu o pregnanta vocatie moderna prin arhitectura, cultura si conceptiile locuitorilor sai.