Acasa Istorie Dr.Neumann Sinagogi Personalitati Timisoara Noutati

 

Scurt istoric                                           English     Francais

Prezenta primilor evrei pe teritoriul actualei Romanii este semnalata inca din perioada Daciei romane, acest lucru datorindu-se incadrarii unor evrei in legiunile romane si trupele auxiliare. Exista indicii arheologice ca, odata cu aceste unitati, au venit si unii meseriasi. Primele documente scrise privitoare la evreii din Transilvania dateaza din timpul regilor Ladislau I si Coloman (secolele XI si XII) si sint in general ostile evreilor. Bela al IV-lea a adoptat in 1251 masuri de relativa reabilitare a comunitatii evreiesti, ceea ce i-a stimulat pe evrei sa se aseze in Ungaria (incluzind si Transilvania).

Primele cazuri de persecutie a evreilor se consemneaza incepind din secolul al XVI-lea. Mihai Viteazul, care in 1593 a devenit domn al Tarii Romanesti cu sprijinul Portii otomane, a primit sumele uriase necesare campaniilor sale de la grecii, evreii si turcii din Constantinopol. Dupa urcarea pe tron, i-a convocat pe creditori si i-a ucis pina la ultimul. La 11 august 1601 a intrat in Cluj, impreuna cu generalul Basta, si i-a ucis pe evreii si anabaptistii gasiti acolo, incendiind si orasul. Evreii au avut de suferit si din partea princepelui Sigismund Bathori, care a considerat ca ei s-au alaturat lui Mihai Viteazul.
In Transilvania secolului al XVII-lea, puternic influentata de spiritul Reformei, principele Gabriel Bethlen (1613-1629) a chemat negustori evrei din Imperiul Otoman pentru a dezvolta comertul. Mai tirziu, dupa integrarea Transilvaniei in Imperiul Habsburgic (1691), evreii ardeleni si-au extins relatiile comerciale spre Apus. Imparatii Austriei nu-i favorizau pe comerciantii evrei, astfel ca din 1700 li s-a interzis locuirea in apropierea oraselor miniere. Din 1736, evreii nu mai aveau dreptul sa faca importuri din Germania sau Polonia. Statutul orasenesc al localitatii Alba Iulia a dispus in 1741 ca evreii sa aiba drept de locuire in oras numai ca "jeleri", fara drept de cetatenie. Viata evreilor obisnuiti nu era intotdeauna in siguranta: au avut loc crime in Marghita, Muntii Ciucului, Maramures. Parlamentul ungar din 1867 a adoptat proiectul baronului Jozsef Eotvos, dupa care locuitorii israeliti ai tarii sint egal indreptatiti cu locuitorii crestini sa isi exercite drepturile civile si politice. In 1895 religia iudaica a devenit egala in drepturi cu celelalte confesiuni.
Marturii despre organizarea primelor comunitati evreiesti in Tara Romaneasca se intilnesc in numeroase documente, cronici, note de calatorie, incepind din secolul al XVII-lea. Ca urmare a persecutiilor declansate in acea vreme in unele tari occidentale (Spania si Portugalia indeosebi), se intensifica stabilirea in Imperiul Otoman si ulterior in Tarile Romane a unor imigranti evrei (majoritatea de rit sefard), initial chemati pentru a popula sau repopula tirguri, pentru a dezvolta comertul. Aparitia primilor evrei in Moldova constituie un fapt legat de rascoala cazacilor zaporojeni din anul 1648. Edicte, hrisoave si alte acte oficiale emise de autoritati de stat romanesti au permis organizarea primelor comunitati mozaice, dar si libertatea de practicare a credintei si preceptelor religioase, recunoasterea tribunalelor rabinice, crearea unor institutii specifice de invatamint, binefacere si sanatate. Visteria, interesata sa incaseze bir de la evrei, ii trateaza in scopuri fiscale ca pe o breasla inca din timpul domniei lui Constantin Brincoveanu. In Moldova, in temeiul unei hotariri luate de Inalta Poarta, la 1719 ia fiinta Hahambasia - adica functia de rabin-sef al Moldovei. Ocupatia ruseasca a Tarilor Romane din 1806-1812 a favorizat de asemenea patrunderea unui mare numar de evrei, sositi indeosebi ca furnizori ai armatei. In anii urmatori, vin tot mai multi evrei, care incearca astfel sa scape de persecutiile imperiului tarist si din Polonia.
Prin Tratatul de la Berlin, semnat la 28 iulie 1878 de catre Marile Puteri, guvernul de la Bucurest era obligat sa modifice articolul 7 al Constitutiei in sensul de a acorda cetatenie si deci drepturi politice si civile tuturor evreilor din Romania. Totusi, emancipare politica a evreilor devine efectiva odata cu desavirsirea statului national unitar roman la 1918, garantarea drepturilor minoritatilor prin Constitutia din 1923 conducind la unificarea comunitatilor evreiesti din Vechiul Regat sub denumirea de Federatia Uniunilor de Comunitati Evreiesti (1928). Constitutia din 1923 acorda drepturi cetatenesti si politice pina la instaurarea regimului Goga-Cuza (28 decembrie 1937).

Holocaustul

Sub regimul totalitar din Romania anilor 1940-1944 sau din Ardealul ocupat de Ungaria horthista, a avut loc jefuirea proprietatilor evreiesti si deportarea unora din ei in Transnistria. Inceputul razboiului impotriva Uniunii Sovietice a marcat o trecere la actiuni mult mai brutale. Au avut loc o serie de pogroame (Iasi, cu circa 4000 de morti, altele pe teritoriul Basarabiei si Bucovinei).
Evreii din Bucovina si Basarabia - 185 de mii - au fost dusi in lagarele de exterminare din Transnistria. Chiar daca opiniile istoricilor nu concorda intotdeauna, se estimeaza ca pina in mai 1942, aproximativ doua treimi dintre acestia au fost omoriti. In toamna anului 1942, cind terenul era pregatit deja pentru deportarea evreilor din Romania in Polonia, guvernul roman si-a schimbat brusc pozitia, renuntind la aceasta masura. Treptat, au fost desfiintate si lagarele din Transnistria.
La 19 martie 1944, Ungaria a fost ocupata de trupele germane. Noul guvern a acceptat aplicarea "solutiei finale" si, intr-un timp deosebit de scurt, evreii au fost dusi fortat in ghetouri (existau centre in Oradea, Sighet, Cluj, Baia Mare, Tirgu-Mures, Dej), trecind rapid la deportari (peste 150.000 de evrei au fost deportati din Transilvania de Nord). Trist este faptul ca romanii i-au persecutat pe evreii din Transilvania pe motiv ca sint "unguri", iar maghiarii i-au acuzat ca sint "romani".

Situatia actuala

In timpul regimului comunist, indeosebi in anii cind la putere s-a aflat Nicolae Ceausescu, acesta din urma s-a folosit de intentiile statului Israel de a-i proteja pe evrei impotriva abuzurilor si a acceptat "exportarea" aproape in totalitate a comunitatii evreisti din Romania. Daca in anii '30 existau peste 450 de mii de evrei, la ora actuala, conform ultimului recensamint numarul lor este mai mic de zece mii de persoane.
Dupa 1990, evreii sint reprezentati cultural si politic de catre Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER), care coordoneaza activitatea a patru centre mai importante (din Bucuresti, Iasi, Cluj si Oradea). FCER are o intensa activitate publicistica si de cercetare indeosebi asupra istoriei comunitatilor de evrei in Romania si editeaza lunarul "Realitatea evreiasca". In invatamintul de stat exista si doua centre de studii iudaice, la Universitatea din Cluj si la cea din Bucuresti (din 1998).

Viata evreiasca in urbea de pe Bega  - de  Luciana Friedmann

 

Chiar dacă vestigii ale prezenței evreilor din Banat datează din secolele ll –lll e.a., existența comunității evreiești din Timișoara a fost menționată în documentele de predare a cetății încheiate în 1716 de comandantul trupelor turcești cu comandantul armatei austriece, prințul Eugeniu de Savoia. În cimitirul vechi de rit spaniol se află morminte din perioada ocupației turcești, dintre care cel mai vechi este cel al lui Azriel Assael, decedat în 1636, care o fost rabin și chirurg. La un veac de la dispariția acestuia, rabinul Meir Amigo și alți patru evrei din Istambul au fost autorizați să se așeze în oraș. O dată cu începerea introducerii drepturilor cetățenești în Imperiul Austro-Ungar, s-a dezvoltat numeric comunitatea evreilor din Timișoara, ajungând la aproape 7000 de persoane, în perioada Primului Război Mondial (aproximativ 10% din totalul populației).

O personalitate deosebit de importantă în galeria rabinilor Timișoarei o reprezintă Oppenheim sau Oppenheimer Zvi Hirsh ben David (1821-1859), supranumit “Gaon Rabbi Herschele Temeswarer”. El a fost o personalitate religioasă ce s-a bucurat de recunoaștere europeană, iar mormântul său construit în stil mausoleu a devenit un loc de pelerinaj pentru evrei și neevrei. Primul rabin al Timișoarei a fost rabinul sefard Iacob Moises (1739-1741). Iacob Wolf, ce păstorea în prima sinagogă din cartierul Cetate, sau “Judenhof”, pentru așchenazimi și sefaradimi deopotrivă, a devenit în 1764 “Oberrabbiner al Transilvaniei” la Alba Iulia, centrul vieții iudaice la acea vreme, unde erau atunci 3000 de evrei. Între anii 1879 și 1908, în sinagoga din Cetate a păstorit rabinul-savant dr. Maurițiu Löwy, căruia i-a urmat până în 1970 Maximilian Drechsler. În templul ortodox din Iosefin au oficiat succesiv Prim Rabinii Shück, tatăl și fiul.

Profesorul Oscar Schwartz consemnează în lucrarea sa Trecutul și prezentul vieții comunitare evreiești din Timișoara și Banat: “Războiul al doilea mondial și persecuțiile evreilor ce l-au precedat, și-au revărsat umbra urii și asupra evreimii timișorene, ca și asupra întregii evreități din România.” În acest context, să ne gândim doar la cele 2833 de persoane care au fost trimise la muncă obligatorie până în 1943. Aceste tabere în care umilințele, ura, ferocitatea umană și-au arătat, mai tot timpul, colții, i-au dezrădăcinat pe oameni din profesiile pe care le practicau înaintea războiului, schimbându-le iremediabil soarta.  

  Romania resources - Romania related news, books and regional resources

 
View Guestbook
Sign Guestbook
  

Copyright © 2003 Comunitatea Evreilor din Timisoara
Last modified:
Tuesday July 15, 2003